Bunica Luxa

Ieri mi-am vizitat bunica din partea tatalui la ea acasa unde nu mai sta de aprox un an, caci a imbatranit si a ‘plecat la fata’. Ieri ne-a povestit din nou viata ei, caci si-o aminteste cu drag, desi a fost o viata ‘grea si chinuita’…

Bunica mea nu este o femeie scolita, are fix 3 zile de scoala si o poveste de viata ce pe mine m-a facut mereu sa plâng… 

Mama ei a murit cand ea avea doar 3 anisori, iar bunica din partea tatalui este cea care a crescut-o asa cum a putut, caci tatal ei s-a recasatorit… cand a venit vremea sa mearga la scoala, bunica, cu mintea ei de copil, cand si-a vazut vecinii ducandu-se la scoala dimineata a fugit si ea dupa ei. Invatatoarea, femeie cu suflet bun, a primit-o la scoala fara sa ii zica nimic, dar strabunica nu a mai lasat-o sa mearga dupa 3 zile, nu aveau bani. Ii era rusine sa o trimita in papuci de guma, cu rochița veche si ponosita, nu aveau bani sa ii cumpere uniforma, caiete sau incaltaminte… tatal ei cand s-au dus de la scoala sa il intrebe de fata a spus ca el are deja in scoala 3 baieti si fetele noii sotii, nu mai are bani si pt ea. Asa ca a ramas bunica mea cu doar 3 zile de scoala…

La 16 ani s-a imbonlavit rau strabunica, ea era o copila, dar a ajutat-o cum a putut. Bunicul meu care avea 27 de ani la vremea respectica o placea, desi bunica mea ii spunea ‘nenea’ pe strada… el a cerut-o de nevasta desi era o copila, ea a acceptat asa ca s-au casatorit. El avea deja casa, era cioban si castiga bine, plus ca familia avea bani, dar ea era saraca, nu a avut deloc zestre, era mica si nu stia sa faca prea multe, iar el cioban fiind a doua zi dupa nunta a plecat… 

S-a intors dupa o saptamana nopatea si a gasit-o pe bunica mea dormind intr-un pat de paie invelita cu o carpa in toiul iernii… a innebunit bunicul! S-a dus la mama lui si a facut scandal, cum sa o lase pe sotia lui fara un pat ca lumea, perne si plapuma?! El stia ca nu avea zestre, a luat-o de nevasta ca ea i-a fost luu draga, iar ea trebuia sa o ajute pe sotia lui, ca ii place sau nu, el pe ea a ales-o si cu ea ramane. 

Asa a primit bunica primul pat ca lumea, perne si plapuma… apoi a invatat sa si le faca singura si cat a fost in putere bunica si-a facut perne peste perne si plapumi peste plapumi, ca sa nu ii fie frig vreodata.

Bunicul stia carte, facuse scoala si a invatat-o pe bunica sa scrie si sa citeasca, a avut grija de ea, a respectat-o si a ajutat-o intodeauna la orice. A iubit-o si a respectat-o pe bunica mai mult decat pe el insusi.

Dar el era mai in varsta cu mult ca ea, batranetea l-a ajuns mai repede, a cazut la pat cu 8 ani inainte de a murii, iar acum era randul bunicii sa aibe grija de el… si a avut! O mana de om de 1.5 m se lupta cu un barbat bine facut de 1.8 m sa il dupa la baie, sa il spele… nu trecea seara in care bunicul sa adoarma fara sa se spele… nu stiu cum avea putere, dar ne zicea ‘cum fa sa nu pot? El a fost toata viata mila mea, el mi-a fost si mama si tata si prieten si ajutor si profesor si sot si eu sa nu pot sa am grija de el? Pai mor cu el in brate si nu ma las’…

Anii au trecut iar bunicul a decedat. Durere mare a fost in familie, dar mai ales pe bunica… a facut depresie, dar si-a revenit singuratica. ‘El mi-a zis sa fiu tare pt copii si nepoti, ca noi am trait o viata impreuna si el se chinuia si voia sa plece, dar ca pe mine nu o sa ma lase sa ma chinui si cand va fii momentul o sa vina sa ma ia’, asa ne-a zis bunica cand si-a revenit, ca se gandea la ce i-a zis el si ca el nu mai e, dar tot cu ea a ramas, ca seara il simte langa ea si ea ii vorbeste de parca chiar ar fii acolo si ii povesteste totul ca atunci cand inca traia.

Acum nu mai poate nici ea, au trecut 10 ani de atunci, iar mainile i-au intepenit, picioarele nu o mai duc asa bine, putere nu mai are, oboseste vorbind si…a imbatranit. Mereu ne povesteste viata ei, aseara i-a povestit-o prietenului meu si plangea, plangea ca inainte putea sa faca orice, acum nu mai poate, inainte la bine sau rau era cu bunicul, acum el nu mai e…

Multe mi-a povestit bunica, multe m-a invatat pe mine, nepoata ei ce ii seamana cel mai mult, asa zice ea… am nasul ei, buzele ei, parul ei, rasul ei, vocea ei, harnicia ei, bucuria ei de a face treaba-n casa… 

Eu sunt versiunea ei norocoasa, ca, m-a ajutat Dumnezeu, si eu nu m-am chinuit ca ea si nici nu o sa ma chinui vreodata, e dat de Sus ca eu sa am o viata frumoasa, linistita, fericita si plina de iubire, asa imi zice ea mereu…