Hometown

De cand aveam maxim 14 ani am visat sa plec din orasul asta ‘mort’, nu suportam nimic aici, nimic. Ma enerva la culme ca nu aveam in cinema, unde sa pot vedea si eu un film cu prietenii, un MCDONALD sa imi iau jucariile alea absolut oribile, o cofetarie ca lume. Nu aveam posibilitatea de a ma pierde in multime, oriunde mergeam era imposibil sa nu ma intalnesc cu cineva cunoscut. Ceea ce e naspa cand ai 14-15 ani si ai si tu poate o intalnire si poate esti sărutata si in secunda doi afla toata familia, plus vreo 10 prieteni de familie plus vreo 3 matusi de care nu stiai ca exista!

Au trecut anii si am plecat, am plecat in Bucuresti, oras mare, multi oameni, total pierduta in multime, o groaza de MC-uri, cinema la orice pas… si mie imi e dor de familiaritatea orasului meu! Imi e dor de plimbarile in parc, de iesirile in oras care insemnau in 90% din cazuri a merge pana-n centru si inapoi, de intalnirile cu prieteni de familie din 2 in 2 colturi, de ‘iesirile la film’ cu fetele, adica ne strangeam la una dintre noi, descarcam un film, mancam o tona de prostii si beam cafele peste cafele.

Nu ma intelegeti gresit, nu m-as intoarce niciodata sa locuiesc aici, nu as mai vrea sa ma intorc aici. De ce? Nu ma vad pur si simplu intr-un oras mic si care nu imi poate oferi un job bun.

Dar ori de cate ori revin aici ma simt din nou mica si imi aduc aminte cu drag de copilarie. Nu cred ca as putea sa incetez vreodată sa vizitez orasul, e parte din mine si imi este tare drag. Abia astept sa termin munca si sa ies in ‘oras’ si eventual la un film, acum avem cinema!

Voi ce faceti dragilor? Cand v-ati vizitat ultima oara orasul natal? Sau locuiti inca acolo? Va ganditi sa plecati sau sa va întoarceți, in functie de caz, acolo?

Pupici cu sclipici,

Gabriela Adelina 

Publicitate