Despre Bucuresti

Am venit in Bucuresti cand aveam 18 ani,la fel ca marea majoritate a tinerilor, am venit aici la studii in primul rand pt ca orasul meu nu avea o universitate, dar si pt ca acel oras mi se parea prea mic, prea sufocant, prea stia toata lumea pe toata lumea.Astfel cu diploma de la Bac in brate, cu o tona de haine si vise frumos impachetate am spus ‘ramai cu bine’ orasului meu natal si am plecat in graba dupa ‘visul bucurestean’.

Desi eu am fost una din fericitele persoane care au stat la o ruda, o matusa in cazul meu, la care eram ca acasa, deci din punctul asta de vedere a fost perfect: nu ramaneam niciodata fara mancare, daca nu mai aveam bani ma imprumutam, curatenie era mereu acasa, hainele erau mereu curate.

Dar trecerea Calarasi-Bucuresti nu este usoara, trecerea provincie-Bucuresti nu e usoara, nu a fost si nici nu cred ca va fi vreodata. Niciodata nu sti exact unde si cum trebuie sa ajungi, sunt o mie unu RATB-uri care te pot duce unde vrei sau unde nimeresti, faci ‘baie’ de multime de cel putin doua ori pe zi, lumea te ignora total, e ca si cum nu ai exista, exista mall-uri si haine de firma care surpinzator ajung sa iti placa, exista o multime de optiuni.

Eu, dupa cum v-am mai spus, nu am fost si nu sunt genul ‘pary girl’, pt mine o Sambata seara perfecta este acasa cu o carte buna-n brate, pregatind ceva dulce/bun de mancare, o plimbare-n parc sau o iesire la film, deci viata de noapte din Bucuresti pentru mine nu a reprezentat o mare atractie.

Dar imi placea la nebunie sa merg prin Mall cu fetele, imi placea sa ma uit prin magazine, sa hoinaresc prin supermarketuri cautand tot felul de chestii, imi placea sa ies sa ma plimb prin Cismigiu, sa vad luminile orasului seara. Si mai presus de toate imi placea atmosfera Bucurestiului, agitatia, o mie de tipuri de oameni, ma fascina sa privesc oamenii in mijloacele de trasnport in comun…

Stiti ce am apreciat la acest oras? Ca poti face chestii super misto si fara bani, dar si cu bani, adica fiind studenta nu eram plina de bani, evident, dar aveam ce face daca voiam sa ies. Plus ca in Poli exista StudentPub-ul (fostul Jeg – din ce am inteles de la varul meu) unde o cafea era 3 RON sau asa ceva, iar un suc era vreo 4 RON, ceea ce era super ok pt noi studentii.

Cand am ajuns in Bucuresti cu geanta plina de vise inchideam ochii si imi imaginam o vreme in care sa am un job, un loc unde sa stau cu persoana iubita, sa am bani sa fac tot felul de chestii, sa fiu, pe scurt, matura. Ciudat e ca acum am chestiile la care visam, dar tot nu ma simt matura… sunt…sunt in tranzitie sa zicem.

Voi cum ati interactionat prima oara cu Bucurestiul? Ce v-a vrajit la el?

Pupici cu sclipici,

Gabriela Adelina

5 gânduri despre „Despre Bucuresti

  1. Eu am interacționat prima dată cu Bucureștiul prin intermediul unui workshop de dans și urmează să ne revedem în câteva luni pentru admitere. Acolo îmi doresc să fac facultatea și să mă stabilesc. Poate intr-o zi vom avea ocazia sa stăm de vorbă la o cafea ^^!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s