Vreau sa ma plimb

In unele seri simti o nevoie acuta sa te plimbi, sa mergi pe strazi fara o direcție anume, fara o tinta sau o limita de timp. Seara aceasta e una dintre ele pt mine.

Nu vreau decat sa vad chipuri necunoscute trecand nepasatoare pe langa mine, zambindu-mi de complezență sau ignorandu-ma pur si simplu. Un alt chip intr-o mare de chipuri. O poveste in cea mai mare biblioteca.

Vreau sa ascult ritmurile saltarete in casti, sa imi distragă atentia de la orice si oricine. Muzica e subtitrare pentru sufletele noastre, e bucurie si tristrete, e iubire si ura, e orice si nimic in acelasi timp.

Vreau sa ma plimb kilometri peste kilometri absorbita de ganduri, de planuri, de oameni, de chipuri, de peisaje, de case, de tot ce ma inconjoara. Sa ma opresc abia atunci cand am sa imi simt picioarele dureroase, cand am sa fiu prea obosita pentru a mai merge mai departe.

Vreau sa incep sa rad doar pentru ca am norocul sa pot, fara sa am motive, fara glume bune sau proaste, amintiri amuzante, intamplari hilare. Sa rad doar asa pentru ca pot sa o fac. Sa trag aer in piept si apoi sa incep sa rad si mai tare.

Vreau sa ma plimb pentru ca asta-mi cere sufletul acum!

Tie ce iti cere sufletul acum?

Pupici cu sclipici,

Gabriela Adelina