Cine esti?!

Stateam fata-n fata si ne zambeam ironic. Parca o stiam de undeva, dar nu imi puteam da seama de unde. Poate eram din acelasi oras, poate am mers la acelasi liceu, poate am facut dansuri impreuna… sau poate ne cunosteam din alta viata.

Te stiu de undeva! mi-a spus cu o naturalete incredibila, iar vocea… vocea aceea parea ca am auzit-o o viata-ntreaga. Gata! Mi-am adus aminte! Doamne cat de schimbata esti! Ce mai faci?

Buna… Bine, multumesc! ii raspund cu glas timid. E atat de tanara si sigura pe ea. Oare cine o fi? Scuza-ma, dar eu nu stiu de unde ne cunoastem, desi imi pari foarte…familiara.

Of, cum sa nu ma recunosti tu pe mine? Mie mi-a fost dificil sa te recunosc, caci te-ai schimbat,dar tu pe mine? Cum e posibil? Ai reusit sa scrii seria SF? Doamne, doar la asta te gandeai!

Da, exact, la asta ma gandeam, cu accent pe ‘ma gandeam’, imi spuneam mie insami. Nu am spus niciodata asta nimanui, imi era teama ca vor rade de mine…

Scuza-ma, dar de unde stii asta? Cine esti?…

Shhh… mai rarziu! mi-o taie repede. Acum, zi-mi, ai scris-o?

Nu… nu am scris-o, am renuntat la visul asta de mult…

Poftim?! De ce? De ce ai renuntat?

Pai, nu stiu… cumva am uitat, cred. M-am luat cu altele si seria a ramas cumva in urma. Imi plac in continuare cartile de acest gen, dar nu ma mai vad pe mine punand cap la cap o poveste.

Of…credeam ca vei fi faimoasa deja. Imi pare rau! si am crezut-o, parea atat de afectata ca nu mi-am implinit visul.

Cine o fi pustioaica asta? Si de unde stie despre visul meu?

Dar, prietenele tale, ce fac? Ati venit toate in Bucuresti,nu? V-ati mutat impreuna? Cum a fost? Povesteste-mi!

Imi pare rau, se pare ca te dezamagesc continuu. Sunt bine toate, cred, nu am mai vorbit de ani de zile. Am venit in Bucuresti majoritatea, dar nu ne-am mutat impreuna.

Poftim?! Dar de ce? Cum adica nu mai vorbiti? Ce s-a intamplat?!

Eh, e o poveste lunga… mai bine, spune-mi, cine esti tu?

Dar blogul?! Te rog, spune-mi ca mai ai blogul, spune-mi ca nu ai renuntat la scris!

De unde ma stie?! De unde stia asta?

Da si nu. Da, mai scriu, am renuntat o perioada, dar cumva e greu sa renunti pa ceea ce te face fericita. Si nu, nu mai am ‘blogul’.

Ce s-a intamplat cu el?!

Nu ma mai reprezenta. Mi-am dorit sa scriu eu, fara pseudonime, anonimat, sa fiu eu. Acum, spune-mi te rog, cine esti?

Sunt tu! M-ai uitat in timp, te-ai schimbat mult, ai renuntat la visele mele, ai renuntat la prietenele mele, ai renuntat la blogul meu. Ai renuntat la mine cu totul… de ce?

M-am trezit fix in momentul in care incepeam sa plang realizand adevarul cuvintelor ei…ale mele. M-am dezamagit pe mine cea de 14-16 ani. Am renuntat la ea…

Ce am facut?!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s